Aşa spune un cântec al înfocatei galerii a echipei de fotbal ,,Poli Timişoara”
Commando Viola). Vorbind la propriu sau la figurat, Timişoara este, inevitabil, legată de
cuvântul ,,violet”. Peste tot în oraş vezi oameni cu fulare alb-violete fluturând la gât,
tramvaie şi troleibuze vopsite violet. Până şi unele clădiri au fost zugrăvite în această
culoare. Preferinţa timişorenilor pentru violet vine, bineînţeles, de la culorile
reprezentative ale echipei de fotbal ,,Poli Timişoara”: alb si violet.
Dacă există o echipă, există şi susţinătorii, nu? Astfel, a luat naştere, încetul cu
încetul, galeria ,,Politehnicii”. Întreaga ţară recunoaşte, cu invidie sau nu, că publicul
timişorean este cel mai spectaculos din ţară. Meci după meci, stadionul ,,Dan Păltinişanu”
prinde viaţă pe teren şi în tribune, unde zeci de mii de oameni cântă cu mândrie
bănăţeană: ,,În toată lumea şi-n toată ţara, nu e niciunde ca la Timişoara” (versuri create,
probabil, din zicala ,,Tot Banatu-i fruncea”)
Cu timpul, galeria ,,Politehnicii Timişoara” a adoptat numeroase elemente ale
galeriilor de renume din Italia. Astfel, spectacolul nu are loc doar pe teren, ci şi în
tribune, unde suporterii cântă în cor, organizează adevărate coregrafii, folosind bannere,
steaguri, confetti, totul pentru a-şi arăta iubirea faţă de echipa preferată.
Ineditul galeriei Poli este faptul că nu numai bărbaţii sunt susţinători înfocaţi, aşa
cum s-ar putea crede. Dimpotrivă, o mare parte dintre suporteri sunt...femei. Am putea-o
numi o nouă mişcare de emancipare a femeilor. Acestea au lăsat cratiţele în urmă şi s-au
îndreptat hotărâte spre stadion. Prezenţa feminină pe stadioane demonstrează lumii
întregi că fotbalul nu este un sport barbar, al violenţei în tribune sau în afara lor, aşa cum
se vehiculează.
Echipa ,,Poli Timişoara” se poate mândri cu o galerie de seamă, alcătuită din
suporteri fideli, indiferent dacă norocul surâde sau nu echipei, precum spune şi imnul
echipei: ,,Zi cu soare, fără soare, noi la Poli tot venim”.